Te-ai întrebat vreodată ce este timiditatea și prin ce diferă de tulburarea de anxietate socială?

Așadar, aproape toți simțim uneori o ușoară neliniște în situații sociale importante, cum ar fi susținerea unui examen sau o întâlnire romantică.

Timiditatea se caracterizează prin inhibiție, reticență și disconfort social tranzitoriu, teama de evaluarea negativă din partea celorlalți, retragere în sine.Timiditatea nu duce la evitarea interacțiunilor sociale și nu perturbă foarte mult funcționarea socio-profesională. Nu există nici un motiv de îngrijorare, timiditatea este considerată ca fiind o trăsătură normală de personalitate.

Totuși, când această timiditate devine persistentă și afectează în mod semnificativ viața de zi cu zi, putem fi în prezența anxietății sociale. Atunci când orice interacțiune socială ne provoacă un nivel ridicat de stres și ne împiedică să ducem o viață normală, se poate vorbi de tulburarea de anxietate socială.

Elementul central al acestei tulburări este frica excesivă de a fi judecați sau evaluati negativ în diferite contexte sociale, cum ar fi întâlnirile cu persoane necunoscute sau pur și simplu purtarea unei conversații. De exemplu, o persoană anxioasă social poate simțiți o presiune intensă când se află într-o situație în care trebuie să vorbească în fața unui grup sau când este observată în timp ce face lucruri simple, cum ar fi să mănânce sau să bea în public.Teama de a fi observată sau evaluată în timp ce realizează diverse acțiuni este foarte accentuată. Persoana poate resimți teamă sau stânjeneală atunci când este nevoită să vorbească în fața unei audiențe sau a unei persoane cu autoritate. Din cauza fricii de o eventuală evaluare negativă ajunge deseori să evite să-și exprime opiniile sau să poarte discuții în contradictoriu. Pariciparea la petreceri, întâlnirea unor persoane noi, solicitarea unei întâlniri romantice ar putea fi trăite cu disconfort semnificativ sau chiar evitate. Folosirea mijloacelor de transport în comun, inițierea apelurilor telefonice, statul la rând, scrierea sau realizarea unor activități sub privirea altora pot genera trăiri negative disproporționate.

Teama de evaluarea negativă este principalul element de diagnostic al acestei tulburări.

Cei care se confruntă cu anxietatea socială se tem că vor fi considerați slabi, anxioși, plictisitori, respingători sau enervanți. Își supraveghează permanent, cu atenție încordată performanța în context social și se tem că ceilalți ar putea observa simptomele sau stânjeneala pe care le manifestă în comportament. Costurile acestor eventuale presupuneri sunt supraevaluate. În anumite cazuri intensitatea fricii poate atinge nivelul unui atac de panică.

Persoanele anxioase social pot prezenta simptome de transpirație excesivă și pot evita strângerea mâinii. Cei care se tem că ar putea roși încearcă să mascheze acest fapt prin utilizarea de produse de machiaj, evită lumina puternică sau unele subiecte din sfera vieții personale sau intime.

Generarea unor simptome intense de anxietate, disproporționate față de pericolul anticipat poate determina evitarea situațiilor sociale sau suportarea cu dificultate a acestora. De multe ori această tulburare poate să interfereze puternic cu capacitatea de funcționare, încât, în cazurile mai severe să cauzeze probleme majore, deteriorând semnificativ mai multe domenii ale vieții, precum cel educațional, al relațiilor romantice sau profesionale.

Psihoterapia este de ajutor, clienții sunt ghidați și încurajați să-și înfrunte temerile, fapt care duce la scăderea intensității simptomelor.