Fenomenul bullyingului pare să fie în creștere în țara noastră. Cercetările din ultima perioadă ne clasează pe un loc fruntaș, în fața mai multor tări europene.  Procentele pot varia în funcție de metodologia studiilor însă este cert faptul că mulți copii raportează că au fost martori, victime sau chiar agresori în situații de bullying.

Actele de bullying reprezintă acțiuni care implică umilirea, intimidarea sau chiar violența fizică la adresa celorlalți.

Unii cercetători atrag atenția asupra faptului că numărul celor implicați în acte sistematice de agresiune este mai mic decât cel al martorilor. Probabil că fiecare dintre noi își poate aminti exemple din propria experiență în care am fost martorii unor astfel de comportamente, indiferent de poziția pe care am ocupat-o.

În actele agresive sunt implicați întotdeauna mai mulți copii sau adolescenți care ocupă diferite roluri.

De obicei există un agresor care inițiază actele agresive, unul sau mai mulți copii care îl susțin și alții care aprobă prin râs sau instigare. Uneori denumirea de „agresor” este ambiguă deoarece unii agresori pot fi în anumite contexte hărțuitori și în altele victime.

Victimele adoptă adesea o atitudine pasivă și pot fi agresate fără motiv. Unii copii și adolescenți care ajung victime ale bullyingului pot manifesta anumite comportamente prin care să-i provoace pe ceilalți. Aceștia reacționează excesiv la stimulii inofensivi și ajung să fie implicați în diverse conflicte.

Cei mai mulți copii și adolecenți nu sunt implicați sistematic în acte de bullying ci sunt mai degrabă martori la aceste incidente. Unii chiar încearcă să oprească agresiunea sau să le ia apărarea celor agresați, în timp ce alții pot rămâne în rolul de observator. Anumite caracteristici, inclusiv experiențele anterioare, statutul și autoeficiența percepută pot face diferența dintre observatori și cei care intervin pentru a ajuta.

Factori de risc și de protecție

Anumite trăsături individuale îi pot predispune pe unii copii să fie mai expuși bullyingului. Sunt vizați cei care par mai vulnerabili, lipsiți de sprijin, liniștiți, poate mai puțin încrezători în sine, mai timizi, cu abilități sociale mai reduse, dar și copiii sau adolescenții care manifestă iritabilitate și irascibilitate pot genera conflicte și pot stârni reacții negative din partea celorlalți.

Copiii care nu beneficiază de sprijin în propria familie sau sunt crescuți într-un mediu disfuncțional sunt mai predispuși să se implice în acte de bullying. Toleranța crescută față de actele agresive, valorizarea acestora ca semne ale puterii, lipsa integrării sociale, marginalizarea, reprezintă factori de risc pentru comportamentele agresive. De asemenea, lipsa supravegherii adecvate și a implicării adulților în gestionarea situațiilor problematice favorizează climatul social negativ și crește nivelul de agresivitate.

Copiii și adolescenții care posedă bune abilități de comunicare și de rezolvare a conflictelor sunt mai puțin susceptibili să devină victime ale bullyingului. Relațiile bune cu părinții, colegii și profesorii, implicarea în activități extrașcolare și în viața comunității favorizează dezvoltarea abilităților sociale. Copiii cu o rețea socială mai solidă sunt mai puțin expuși bullyingului.

Prin înțelegerea și abordarea acestor factori de risc și protecție, se pot crea strategii și programe mai eficiente pentru prevenirea și gestionarea bullyingului în diverse contexte.